El Chalten
Din rulota de lângă noi se aude un trombon.
Stăm toate rulotele, mai scumpe și mai ieftine, mai mari și mai mici, îngrămădite pe un petic de pământ la intrarea în El Chalten pentru că în oraș nu avem voie cu ele.
S-au dus vremurile când aveam separeul nostru în parcul național de nu se auzea nici musca și nu se vedea cap de om. Acum avem și vecini și trombon și generator și mașini care circulă căci peticul de pământ este la strada principală.
Azi am ajuns în El Chalten pe la ora 18:00, plecați de la ora 12:00 din Gobernator Gregores.
De dimineață am luat-o așa încetișor cu cafeaua, micul dejun la soare, duș cald, curățenie în rulotă. Boierie. Am căutat un ATM în oraș (fara succes), am băgat motorină (cu succes) și am plecat la drum.
Acum ce a urmat e ceva interesant.
Citești că bate vântul în Patagonia, ți se spune că bate vântul în Patagonia dar nimic nu te pregătește pentru vântul care bate în Patagonia. Pentru că bate. Destul de tare. Și după ce că drumul e lung ca boala trebuie să fii extrem de atent pentru că îți mută mașina de pe trasă.
Ne-a cam scăzut moralul în drum spre El Chalten dar l-am mai ridicat cu niște turme de guanaco, niste turme de nandu, un armadillo și doi condori.
A scăzut apoi iară când am văzut câte guanaco mor în gardurile amplasate de-a lungul drumului. Am văzut multe rămășițe în garduri și asta nu e o privește prea optimistă.
Și când credeam că mergem din rău în mai rău cu vânt puternic, guanaco mort și Iulian obosit, a crescut iară (entuziasmul) când printre firele de păr aruncate sauvage în ochi de vânt am văzut în depărtare ceva absolut fantastic. Dacă nu s-ar numi Fitz Roy aș propune să se numească Mordor.
Mount Fitz Roy e de departe cea mai frumoasă arătare de până acum. Am tras mii de poze: de după parbriz, de pe marginea drumului, de pe partea cealaltă de drum. Ceva fantastic. Mintea nu concepea că e real.
Cât despre El Chalten. Se mănâncă bio, eco aici. Oamenii fac bouldering (după ce mănâncă bio - eco - vegan) și fainoșagul e la el în floare. Asta nu înseamnă că mâine nu bag și eu o cafea de specialitate locală și un bol de ceva semințe. Nu fac eu bouldering dar mă îmbrac în colanți și am geacă tehnică. Pui de chiabur și eu.
În seara asta dormim prost, prinși între drum și generator. Măcar de-am fi avut concert de trombon dar s-a culcat și el.
Suntem de 15 zile pe drum, cu rulota. Am plecat pe 25 ianuarie din Santiago de Chile. Suntem în 8 februarie acum și am ajuns cu rulota în El Chalten. În acest moment cred că am depășit 3.000 km conduși de la nord la sud.